În lecţia ce urmează vreau să aflaţi mai multe despre librăriile InDesign. Acestea sunt, reieşind din nume, grupuri de elemente pre-setate, cu propriile formatări, gata de a fi utilizate pe paginile unei reviste sau ale unui ziar. Ele sunt binevenite atunci când aveţi, de exemplu, un ziar cotidian, şi aveţi elemente diferite (casete, cifre, citate, call-outs, pull-outs) care se repetă de la o pagină la alta, şi pe care trebuie să le aveţi mereu la îndemână.
Librăriile InDesign au extensia *.indl şi sunt deschise de program ca fişiere distincte. Ele nu pot fi deschise simultan de două instanţe ale aceluiaşi program sau prin reţea. Adică, în cazul în care într-o redacţie există câţiva machetatori, care folosesc aceleaşi librării, soluţia ca fiecare să aibă librăriile deschise la propriul computer este ca fiecare să aibă câte o copie a fişierelor. Prin urmare, librăriile se comportă exact ca documentele InDesign (*.indd) care poate fi deschis doar de câtre o singură instanţă, iar dacă este nevoie ca cineva să mai deschidă odată acelaşi fişier, trebuie creată o copie.
Cum se creează o librărie .indl?
Din InDesign navigăm în meniu: File > New > Library…
Automat va apărea o fereastră pentru a salva librăria undeva la voi în computer.
Librăria, după salvare, se va deschide ca un panou în programul vostru de InDesign.
Pentru a avea librăriile deschise în ID, nu este nevoie să aveţi şi documente InDesign deschise. Ele pot exista ca fişiere separate.
Acum, să explic lucrurile de bază ce pot fi operate cu librăriile. File > New > Document, A3.
Voi crea câteva elemente, pe care ar urma să le plasez într-un presupus ziar. Elemente care ar putea conţine diferite informaţii adiţionale unui material de presă.
Am 3 tipuri de elemente care ar putea fi utilizate în diferite cazuri. O casetă care poate conţine material adiţional; un element care ar putea prezenta o informaţie succintă, şi care, în acelaşi timp, ar dinamiza pagina; şi o casetă care să conţină informaţie adiţională privind diferite aspecte discutate într-un material.
Pentru a le pune în librărie, este suficient să selectez elementele de care am nevoie şi să le trag pe suprafaţa librăriei (drag-n-drop).
După ce am adăugat elementul în librărie, îi pot edita numele, pentru a-l găsi mult mai uşor la o ulterioară necesitate. Pentru a edita elementul, dăm dublu-click.
După ce am stabilit numele elementului, tipul de element pe care îl avem (categorisire, pentru a-l putea găsi mai târziu) şi i-am făcut şi o descriere (opţional), dăm OK.
Voi face acelaşi lucru şi pentru celelalte elemente create.
Dacă vreţi să modificaţi modul în care sunt afişate elementele din panoul librăriei, alegeţi din meniu: List, Thumbnail sau Large Thumbnail View.
Acum, puteţi utiliza toate aceste elemente în orice document InDesign aveţi nevoie.
Librăriile InDesign vă permit să stocaţi în aşa mod multe elemente pe care să le aveţi mereu la îndemână, fără a trebui să vă amintiţi când aţi lucrat ultima dată cu o anumită casetă de text sau alt element. Puteţi crea librării cu diferit conţinut, cum ar fi:
– Autorii unei publicaţii (gata formatată imaginea şi textul cu numele şi funcţia fiecărui autor)
– Casete de text (dummies, în care să modificaţi doar titlul şi conţinutul casetei, fără a consuma timp în re-crearea casetei).
– Layout-uri întregi de pagini (da! machete întregi, de o pagină, de exemplu, unde să aveţi deja gata stabilite dimensiunile, proporţiile, locul fiecărui element utilizat).
– etc.
[message_box]Cel mai des, acest mod de menajare a informaţiei într-un ziar se face atunci când are loc machetarea pe module.
Ce este asta? Machetarea pe module permite utilizarea unor spaţii exacte, bine determinate, şi modificarea poziţiei acestora, în aşa fel încât conţinutul lor să nu se modifice, sau să se modifice foarte puţin. Adică, dacă pe pagină sunt un text de bază (main), un text în talpa paginii (talpă), sau două texte în talpă (talpă mare, talpă mică) şi o coloană de ştiri, ele pot fi modificate între ele, amplasarea acestora, fără mari probleme, întrucât ele ocupă doar spaţii pătrate/dreptunghiulare, fără a avea picioare care să iasă din perimetrul pătrat al unui material.
În urma stabilirii unor reguli de machetare se poate decide dacă tălpile pot fi interschimbabile (mică în stânga, mare în dreapta) sau dacă pagina poate începe cu o coloană de ştiri, urmată de materialul principal.
Deja fiecare grupaj informativ are propria structură şi propriile elemente compuse din obiecte adăugate anterior în librărie.
Cum funcţionează modulele
O pagină este împărţită într-un număr X de coloane (de exemplu în 6 coloane pentru o pagină A3, sau în 12 coloane, pentru acelaşi A3 – mai mare flexibilitatea – coloanele mai înguste permit plasarea de elemente de jumătate de coloană, în cazul existenţei acestora). După aceasta, este activat Baseline Grid. Din preferinţe i se stabileşte o anumită înălţime în puncte (click aici pentru mai multe informaţii despre baseline grid).
Apoi la un anumit număr de grid-uri (linii) se stabileşte dimensiunea unui modul.
În exemplul ce urmează să-l demonstrez, un grid are 12pt înălţime. Un modul este egal cu 7 grid-uri + 1 grid distanţă până la următorul modul.
Pagina este divizată în 12 semi-coloane (6 coloane normale).
Astfel, pentru înălţimea acestei pagini am 11 module şi jumătate, respectiv 11,5×8=92 de rânduri per pagină.
Astfel, atunci când se calculează un element care urmează să fie plasat în pagină, el se calculează pe Nr de coloane x Nr de module (de exemplu, 4×7 ar însemna 4 coloane pe 7 module).
Iată un exemplu de zone în baza numărului de coloaneXmodule într-un ziar:
[/message_box]
Iată un exemplu propriu-zis: machetarea unei pagini de ziar, având deja pre-create toate elementele.
Am trei librării cu diferite seturi deja gata pregătite.
Primul set, packs, conţine modele de materiale gata aranjate (titlu, subtitlu, text-gol, spaţiu pentru imagine, legendă la imagine).
Al doilea set, elemente, conţine diferite elemente care pot fi folosite în interiorul machetelor (casete, citate, opinii, cifre, coloane de ştiri, etc.)
Al treilea set, publicitate, conţine spaţii prestabilite pentru machetele publicitare.
După cum am spus, pagina mea are dimensiunile 6×11,5 = 6 coloane, 11 module jumate. De aceea, pentru o machetă pe întreaga pagină voi alege un grup deja existent în librăria mea.
Pagina va intra exact în dimensiunile prestabilite, astfel nu mai trebuie să creezi fiecare element de la zero, să stabilesc numărul de coloane, dimensiunea imaginii sau a titlului. Totul deja este prestabilit şi tot ce trebuie să fac este să spun reporterilor câte semne (caractere) are fiecare element (titlu, subtitlu, lead, text) iar ei să-mi dea deja textul gata pe care eu să-l înlocuiesc.
În cazul cotidienelor, unde munca rapidă ajută la îndeplinirea mai multor task-uri, în timp mai puţin, acest mod de lucru este unul foarte comod, permiţând încadrarea în deadline-uri foarte eficient.
Acum că am aranjat macheta la locul ei, trebuie să mai garnisesc textul cu alte elemente.
Astfel, din librăria Elemente pe care o aveam, am pus în pagină un citat şi o casetă.
Notă: atunci când aceste elemente au fost puse în librărie, toate componentele lor (linii, obiecte, text-box-uri) au fost grupate ca o singură figură (Ctrl+G) apoi introduse în librărie. Acest lucru nu este obligatoriu, dar permite ca în momentul în care scoateţi un element din librărie, peste o perioadă de timp, să nu pierdeţi componentele acestuia pe drum, sau să selectaţi doar unul din elemente (de exemplu aţi tras o casetă de text, negrupată, şi la o selecţie nouă, ajungeţi să aveţi selectat doar o linie, sau doar un text-box). De aceea, sfatul meu este ca înainte să puneţi o compoziţie în librărie, să grupaţi totul.
Tot înainte de a fi puse în compoziţie, pentru fiecare element a fost activat Text Wrap, pentru a nu primi intercalări de text la suprapunere.
Iar text-box-urilor le-a fost activată imunitatea faţă de Text Wrap (având caseta selectată: Ctrl+B sau Object > Text Frame Options…), activând bifa Ignore Text Wrap:
Astfel, având liniile şi fundalul casetei cu Text Wrap activat, şi fiecare text frame neafectat de wrap, şi grupând toate elementele unei casete, aceasta a fost pusă în librărie.
La extragerea din librărie, caseta şi conţinutul acesteia nu se vor suprapune pe textul viitorului material ci îşi vor face loc în aşa fel încât să nu încurce.
[message_box type=”alert” icon=”yes”]Atenţie!
- Dacă includeţi imagini sau alte obiecte grafice care sunt legate (linkuri) de instanţele din computer (jpg, tiff, psd, etc.), trebuie să păstraţi linkurile intacte (să nu modificaţi locul imaginilor în alte foldere, sau, în general, să le ştergeţi din computer), altfel linkul spre imagine devine invalid.
- Dacă aţi folosit fonturi specifice, care nu sunt instalate, original, pe computer, acestea trebuie instalate înainte de folosirea elementelor din librărie, altfel fontul lipsă va fi înlocuit cu fontul default (de obicei Minion Pro sau Myriad Pro)
- Pentru evitarea problemelor ce ţin de imagini legate, este mai bine să le încadraţi (embed) în fişierul vostru InDesign, înainte de introducerea în librărie:
în panoul Links daţi click dreapta pe imaginea pe care urmează să o introduceţi în librărie, apoi alegeţi Embed Link. Asta va încorpora imaginea în fişierul InDesign, ea ne mai având legătură cu instanţa originală de pe hard disk.
Dacă, după embedding aveţi nevoie să editaţi imaginea, îi puteţi da Unembedd Link, alegeţi “No” din dialogul ce apare, apoi alege unde să salvaţi fişierul. Imaginea va fi salvată pe hard-disk în versiunea în care a fost creată iniţial, înainte de embedding.[/message_box]
——————————-
Sper că această lecţie v-a fost utilă!
