Ce este Tipografia?

Tipografia (din greacă „τύπος” — tipos, lovitură, amprentă, figură, și „γραφή” — grafi, grafie, scris) reprezintă arta tipăritului, a formei și a aranjării literelor pe un document scris.

La început, prin cuvântul tipografie se înțelegea procesul culegerii literelor și paginilor în crearea cărților. Mai târziu însemnătatea acestui cuvânt s-a răspândit atât asupra persoanelor care produc cărți, cât și asupra întregii întreprinderi și industrii care produce materiale tipărite.

Importanța aranjării în pagină

Cândva demult nu existau nici reviste, nici ziare și nici măcar foi volante cu publicitate. Erau doar cărți. Șase sute de ani în urmă nu existau nici măcar tipografii, ci doar scribi care copiau fiecare carte scriind textul cu mâna. Pentru o singură carte trebuia să aștepți luni sau chiar ani de zile.

Mai târziu Johannes Gutenberg a pus bazele tiparului cu caractere mobile multiplicând Biblia și făcând astfel popular tiparul cu presa tipografică.

În ziua de azi, ziarele și revistele se tipăresc cu asemenea viteză încât acestea pot ține pasul cu evenimentele care se întâmplă în toată lumea. Pe internet viteza de scriere este și mai mare, astfel încât multe agenții de știri publică informația în timp real.

Când crearea unei cărți cerea luni de zile, ilustratorii și tipografii aveau timp să inventeze minuțios aspectul viitoarei publicații. Ei puteau crea stiluri, gravuri speciale și clișee de tipar strict pentru un singur element din cartea ce aștepta cuminte să apară. Acum ar fi complicat să ne imaginăm timpul de așteptare ca să primim o garnitură de litere pe care am comandat-o special pentru o carte anume. Imaginați-vă să mergeți la un ilustrator-gravor și să cereți garnitura Adobe Caslon, 12 puncte, italic, ca mai apoi să treacă două-trei luni și să primiți literele mult așteptate. Sau să așteptați câteva săptămâni pentru a pregăti o ilustrație pentru o pagină din carte.

În mod sigur avansarea tehnologică a permis atingerea a noi culmi în tipar. Problema constă în faptul că un designer în ziua de azi nu prea are timp să stea să viseze cum ar putea arăta o carte. De la el se cere eficiență, respectiv cât mai rapid să dea produsul în tipar, iar asta înseamnă că aranjarea lui în pagină nu va fi una specială, ci va fi una comună, oarecum obișnuită. Ideea este că mulți designeri nu știu cum să facă o carte să arate frumos. Or, designerul se bazează pe experiență, pe ceea ce a văzut tipărit mai demult. Și o mare parte din cărțile tipărite azi te fac să vrei mai mult de la ele.

Tipografia în Republica Moldova a fost influențată de tipografia din URSS, al cărei apogeu a fost atins în perioada anilor 1940-1960, după care a urmat o degradare vizibilă. Ceea ce a influențat declinul tipografiei au fost însăși tendițele acelei perioade: simplitate, eficacitate, fără decoruri. Toate aceste lucruri au facilitat simplificarea designului, renunțarea la tradiții și trecerea la principii mult mai directe de transmitere a informației vizuale.

Cea mai puternică tragedie în domeniul tipografic se întâmpla la sfârșitul anilor ’80, începutul anilor ’90, perioadă vestită sub numele de Perestroika. Fiecare întreprindere mică și cooperativă putea tipări cărți ieftine. Evident, au existat și părți pozitive, piața devenind saturată de cărți și tipărituri. Problema era că aceste mici tipografii nu apelau la oameni profesioniști în domeniu. Astfel cărţile nu doar că nu aveau gravuri, decoruri şi aspect grafic atractiv, dar mai erau şi realizate fără a se ţine cont de reguli elementare de design privind comoditatea şi aspectul ergonomic al unei publicaţii.

Reţeta unor astfel de cărţi era cam aşa: copertă moale (mai ieftin), câmpuri mici pe marginea paginii (hârtia era scumpă, trebuia economisită), corp de literă mărunt (iarăşi, hârtia era scumpă. Mai mărunt textul, mai puţine pagini), practic lipsă totală de design (cărţile erau tipărite contra cronometru, nu aveai când să te joci cu designul fiecărei pagini. Ai pus textul, ai dat la tipar!).

Pe scurt, câteva reguli elementare nu erau respectate. Cititorul trebuie să poată uşor găsi rândul la care a rămas, trebuie să găsească ușor alineatul, să nu-şi strice vederea încercând să descifreze litere mărunte sau scrise cu garnituri puţin lizibile. De la marginea paginii trebuie să existe suficient spațiu astfel încât cititorul să nu-și înnegrească mâinile cu tuș de pe litere.

Cunoștințele despre text și cum se aranjează acesta nu sunt doar pentru tipografi sau machetatori. Practic orice designer care are de lucru cu literele este bine să cunoască reguli de bază privind aspectul ordonat al unui text. Fie că machetați o carte, un ziar sau faceți designul unui site, creați un spot publicitar sau titrele unui film, este bine să știți cum să aranjați textul astfel încât acesta să îmbie privitorul să vrea să cunoască mai mult.

Crearea unui stil de litere face ca produsul vostru să fie recunoscut oriunde. Observați importanța textului care anunță numele unui film.

Cât de ușor este să recunoști că începe filmul Matrix sau Star Wars elementar prin unicitatea textului folosit la începutul acestuia. Literele sunt, practic, la fel de populare ca și personajele din film.

Sau observați modul în care titrele se combină cu imaginea sau luptă pentru atenția spectatorului în secvența de prezentare a personajelor din film.

Pentru a face asemenea compoziții, designerul s-a folosit de o multitudine de cunoștințe: coloristica scenei, compoziția cadrului filmat, aranjarea textului în așa fel încât acesta să nu intre în conflict cu imaginile în mișcare (vorbim de imagini în mișcare, nu de material static). Titrele nu trebuie să fie doar frumoase. Ele trebuie să ajute la redarea informației, istoriei, să se combine cu restul elementelor cinematografice.

Pentru comparație, vedeți cum arată titrele puse fără mare implicare emoțională:

Regulile și principiile de aranjare a textului în pagină sunt necesare nu pentru a impune restricții și a interzice să faci ce vrei pe pagină ci pentru a ști cum să produci lucruri frumoase rapid, ușor și eficient. Anume asta și înseamnă tipografie.